Cum m-am lăsat de gaming după 10 ani de dependență

Am 28 de ani acum și pot spune că m-am eliberat cu adevărat de dependența de gaming de mai bine de 5 ani.

Dacă încerci să renunți la jocuri și simți că bați pasul pe loc, povestea asta e pentru tine. De la 13 la 23 de ani, gaming-ul nu a fost doar un hobby, a fost totul.

Întreaga mea existență se învârtea în jurul Aion, un MMORPG în care am urcat până în topul clasamentului. Mă trezeam și intram imediat în joc, jucând până când mă usturau ochii și fizic nu mai puteam sta treaz.

Fiecare zi era la fel: farming, bătălii PvP, grind pentru skill-uri, vânătoarea de rank-uri. Între timp, tot restul vieții mele se destrăma în tăcere.

Relațiile cu familia s-au deteriorat. Lumea mea s-a micșorat la dimensiunea ecranului. Orice din afara jocului părea gol și lipsit de sens.

Când nu eram logat, mă simțeam gol. Ca și cum așteptam doar să mă întorc la viața mea „reală”, cea din joc.

Prima dată când am încercat să mă las de gaming (și am eșuat)

Mi-aș dori să-ți pot spune că am decis într-o zi să renunț la gaming și nu m-am mai uitat înapoi. Dar nu așa s-a întâmplat.

Primele mele încercări de a renunța au fost făcute cu jumătate de măsură. Dezinstalam jocurile, dar lăsam Discord-ul deschis.

Rămâneam conectat cu guilda mea, stând pe voice chat, spunându-mi că „doar socializez”. Aveam un picior afară, dar celălalt era încă bine înfipt în acea lume virtuală.

Am recăzut. De mai multe ori.

Apoi a venit carantina și a fost furtuna perfectă. Fără să am unde să merg și fără nimic de făcut, am căzut direct în vechile tipare. Poate chiar mai rău ca înainte.

Ce m-a ajutat cu adevărat să renunț definitiv la gaming

Ceea ce m-a scos până la urmă din asta nu a fost un moment dramatic. A fost o conștientizare lentă și inconfortabilă a faptului că fugeam de viața reală de peste un deceniu.

Nu o să romantizez situația — primele săptămâni au fost brutale. Nu știam ce să fac cu mine. Timpul curgea altfel.

Mă simțeam neliniștit, anxios, ca și cum ceva lipsea.

Iată ce a funcționat de fapt pentru mine:

• Șters totul: Am dezinstalat toate jocurile, am șters Discord-ul, am blocat site-urile de gaming din router
• Am spus cuiva: I-am mărturisit surorii mele că am cu adevărat o problemă cu jocurile. Cu onestitate (spoiler: ea știa deja). Acea responsabilitate m-a salvat.
• Am umplut golul de timp: Am început să alerg (groaznic la început), m-am apucat de citit, am învățat să meditez pentru a calma impulsurile.
• Acceptat disconfortul: Am încetat să mă lupt cu stările de neliniște și pur și simplu am stat cu ele

Dar iată ce nu îți spune nimeni despre renunțarea la gaming: odată ce treci de acea perioadă inițială, începi să te simți viu într-un mod de care uitaseseși că e posibil.

Nimic, și chiar vreau să spun nimic, nu se compară cu sentimentul de a fi liber de ceva ce odată îți controla fiecare oră din zi.

Pași practici pentru a te lăsa de gaming azi

Dacă ești gata să te eliberezi, iată pașii concreți pe care îi poți face chiar acum:

1. Recunoaște că ai o problemă (măcar față de tine însuți). Nu poți repara ceea ce refuzi să accepți.
2. Șterge conturile sau dă datele de acces cuiva de încredere. Fă să fie greu să te întorci.
3. Dezinstalează toate jocurile și platformele (Steam, Epic, Battle.net). Șterge Discord dacă este un factor declanșator.
4. Spune măcar unei persoane ce faci. Izolarea hrănește dependența — conexiunea o combate.
5. Găsește 3 activități non-gaming pe care să le încerci săptămâna asta. Nu contează ce (sport, gătit, citit, artă). Doar umple golul de timp.
6. Așteaptă-te să fie nașpa la început. Primele 1-2 săptămâni sunt cele mai grele. Devine mai ușor.

De ce împărtășesc această poveste

Am văzut prea mulți oameni rămânând prinși în același cerc vicios în care am fost și eu. Oameni care neagă că sunt dependenți, care spun că se pot opri oricând (dar nu o fac niciodată), care irosesc ani pe care i-ar putea recâștiga.

Dacă citești asta și rezonezi cu ceva, probabil nu e o coincidență.

Poate ești unde eram eu la 15 ani, spunându-ți că e doar o fază. Sau la 20, realizând că durează de mai mult timp decât credeai. Sau la 25, întrebându-te cum ai lăsat lucrurile să ajungă atât de departe.

Nu contează de cât timp ești blocat. Ce contează este că poți renunța la gaming și poți să construiești ceva real.

Nu trebuie să treci prin asta singur

Împărtășesc asta pentru că vreau ca alții să știe: recuperarea este posibilă, recăderile sunt normale și nu ești „stricat” pentru că te lupți cu asta.

Dacă încerci să renunți la gaming și ai nevoie de sprijin, sau dacă încă nu ești sigur dacă ai o problemă — cere ajutor. Vorbește cu cineva care înțelege.

Găsește o comunitate de oameni care au fost acolo unde ești tu.

Eu am fost acolo. Știu cum e să simți că jocul e singurul loc unde îți găsești locul.

Și știu, de asemenea, cum e de cealaltă parte.

Chiar dacă nu o simți acum, există viață după gaming și îți jur că merită trăită — chiar dacă nu o vezi clar acum sau nu ai nicio speranță. Toți oamenii pe care i-am ajutat au fost în situații similare, iar acum nu regretă această decizie.

Vreau să scriu mai multe despre asta și să creez ghiduri practice, ușor de citit, pentru că știu cât de greu este să te concentrezi. Am fost acolo și îmi doresc cu adevărat să creez ceva relevant pentru tine.