De ce am creat Lume

Dacă citești asta la 3 dimineața, cu ecranul încă aprins, cu încă o zi pierdută, te înțelegem. Dacă tocmai ai mințit despre unde ai fost, dacă ești epuizat de lupta zilnică cu tine însuți, dacă viața îți alunecă printre degete dar nu reușești să te oprești: am fost exact unde ești tu acum.

League. MMO-uri. Jocurile se schimbau, dar tiparele rămâneau. Am chiulit de la ore, am evitat prietenii, am devenit experți în a minți despre timpul petrecut în fața ecranului. Am alergat după rank-uri, am visat că o să devenim profesioniști, am alergat după orice ne permitea să evităm viața reală. Școala? Picat. Relații? Evitate și pierdute. Sănătate? Distrusă de băuturi energizante și nopți nedormite. Ani întregi au dispărut într-un ecran în timp ce toți ceilalți mergeau înainte.

Nu a fost nimic dramatic. A fost liniștit și terifiant: să realizezi că nimeni nu o să vină să te salveze. Eram în jurul vârstei de 20 de ani, singuri, privind cum viețile noastre stagnează în timp ce prietenii noștri își construiau cariere și relații. Frica de a ne trezi la 30 de ani în același loc a devenit mai puternică decât atracția pentru încă un joc.

Așa că am renunțat. Brusc, total. Am dezinstalat tot. Am întrerupt legătura cu prietenii de gaming. Ne-am construit o rutină rigidă: sport, citit, învățat lucruri noi, orice ca să umple golul lăsat de jocuri. Primele săptămâni au fost brutale. Creierele noastre țipau după dopamină. Dar am ținut piept pentru că trebuia.

Trei ani mai târziu, încă mai avem probleme cu concentrarea și somnul uneori. Recuperarea e lentă. Dar acum construim companii, facem sport constant, gătim mâncare adevărată, păstrăm relații care contează cu adevărat. Recompensele vin mai încet decât achievement-urile din jocuri, dar sunt reale și durează. Trebuie doar să-ți antrenezi creierul să le prețuiască.

De aceea există Lume. Când aveam noi nevoie de ajutor, am găsit doar sfaturi generice și judecată, dar nimic construit pentru oameni ca noi care trebuiau să renunțe complet și să reconstruiască de la zero. Niciun program structurat. Nicio comunitate adevărată. Așa că am creat exact ce ne trebuia nouă: un instrument de recuperare creat de oameni care au trăit asta, pentru oameni care încă se luptă cu asta.

Nu ești stricat. Nu ești slab. Am fost și noi în scaunul ăla la 3 dimineața. Am spus și noi acele minciuni. Am simțit și noi acea anxietate. Noi am reușit să ieșim, și tu poți. Suntem aici.